Perforatia membranei timpanice poate fi partiala sau totala. La examenul otoscopic sau otomicroscopic se stabileste sediul, marimea si eventualele leziuni asociate ale lantului de osisoare.

Persistenta unei perforatii creeaza o comunicare anormala intre mediul extern si casa timpanului (care adaposteste osisoarele). Aceasta situatie, pe langa scaderea auzului, asociaza un risc permanent de aparite a otitei medii, vertijelor, colesteatomului secundar, etc

In unele situatii, o perforatie recenta a membranei timpanice se poate vindeca spontan, prin puterea de regenerare a acesteia.

Este cazul perforatiilor postraumatice, neinfectate, care nu depasesc 25% din suprafata totala a timpanului. Procesul dureaza 2-3 saptamani si duce la vindecarea completa, fara sechele.

Atunci cand perforatia, desi este recenta, depaseste 1/4 din suprafata timpanului, sau cand procesul de cicatrizare nu s-a finalizat cu refacerea integritatii timpanului, devine obligatoriu transplantul unei noi membrane timpanice.

In cazul perforatiilor vechi survenite dupa supuratii otice indelungate una dintre conditiile timpanoplastiei o reprezinta „uscarea” urechii. Persistenta unei scurgeri purulente din urechea medie afecteaza dramatic sansele transplantului de timpan de a fi acceptat de catre organism ducand la esecul operatiei. In aceste situatii, operatia trebuie amanata pana la disparitia completa a scurgerii purulente.

Operatia poarta denumirea de miringoplastie, si are ca finalitate separarea definitiva a aerului din casa timpanului (care adaposteste osisoarele:ciocan, nicovala, scarita) de mediul exterior. Daca la ruptura timpanului se adauga leziuni ale lantului de osisoare sau este necesara reconstruirea peretilor casei timpanului, operatia este denumita timpanoplastie.