Investigatii vestibulare

Proba calorica

Proba calorica exploreaza functia canalului semicircular lateral (orizontal) si a nervului vestibular (ramura superioara).

Este cel mai sensibil test pt detectarea unei hipovalente vestibulare  unilaterale.

Care sunt indicatiile acestui test?

  • Sindroame vertiginoase (in care se suspecteaza a fi implicate structurile mentionate mai sus) – in principal neuronita vestibulara
  • Ototoxicitate (ex. gentamicina)
  • Neurinomul de acustic.

Fundament si tehnica

  • Conductul auditiv extern este irigat cu un fluid (lichid/gaz) cu o temperatura semnificativ diferita fata de cea a corpului.
  • Gradientul de temperatura se transmite la labirint si determina deflexiuni ale cupulei similare cu cele generate de miscarile capului.
  • Spre deosebire insa de miscarile capului, care stimuleaza intotdeauna simultan ambele labirinte, stimularea calorica permite ca fiecare labirint sa fie evaluat independent.
  • Gradientul de temperatura modifica densitatea endolimfei in CSL-ul cel mai apropiat de locul irigatiei.
  • Irigatia cu apa calda scade densitatea endolimfei, aceasta se ridica, generand astfel o deflexiune ampulopeta a cupulei.
  • Deflexiunea ampulopeta determina un raspuns excitator al CSL si genereaza nistagmus cu faza rapida batand spre urechea irigata.

Pasi proba calorica

  • Otomicroscopia – cerumen, perforatie etc.
  • Timpanograma cu reflex stapedian
  • TA, puls
  • Nistagmusul spontan
  • Irigatia – 30 secunde:
  • Apa calda: UD, apoi US
  • Apa rece: idem.
  • In timpul irigatiei pacientul trebuie mentinut in stare de alerta printr-un set de intrebari
  • Pauza intre irigatii: 5 minute.
  • Raspunsul caloric atinge max. la 30 secunde dupa terminarea irigatiei. Apoi, dupa 10-15 secunde incepe fixatia (cu durata de 15 secunde). Raspunsul caloric dispare la 2-3 minute de la inceputul irigatiei.
  • Verificare otomicroscopica.

Parametrii de irigatie

Analiza raspunsului caloric

  • In mod curent, velocitatea fazei lente a nistagmusului (SPV – slow phase velocity) este masura cea mai practica a intensitatii sale.

  • Combinatia profilurilor SPV pentru irigatiile calde si reci pentru fiecare ureche se numeste caloric pod”.

  • Parametrii analizati sunt pareza vestibulara (hipovalenta vestibulara) si mai putin preponderenta directionala sau indicele de fixatie.

  • TotRE (raspuns ureche dr.) = RW+RC
  • TotLE (raspuns ureche stg.) = LW+LC
  • Normal: > 12 grade/sec.
  • Raspunsul total (TR)=TotRE+TotLE
  • Normal: ≥ 22 (valoarea medie:129, cu variatii intre 27,4-600)
  • Patologic (hipovalenta bilaterala): < 20.
  • Ototoxicitate (gentamicina): < 10
  • Pareza vestibulara (VP)=(TotRE-TotLE)/raspunsul total x 100
  • Normal: ≤ 25%
  • 25-40%: pareza trebuie confirmata prin alte teste + anamneza
  • > 40%: pareza vestibulara unilaterala (neuronita vestibulara)
  • Preponderenta directionala (DP)= right beating (RW+LC)-left beating (LW+RC)/total.
  • Normal: ≤ 35%

Pareza vestibulara unilaterala

Criteriu de anormalitate: > 25%

Localizare: afectarea CSL sau aferentele sale (pana la intrarea nervului vestibular in trunchiul cerebral).

Pareza vestibulara unilaterala

  • Acuta:
  • Labirintita virala/bacteriana (stadiul acut)
  • Neuronita vestibulara (stad. acut)
  • Boala Meniere (epis. initiale)
  • Accident vascular labirintic

 

  • Cronica:
  • Labirintita virala/bacteriana (stadiul cronic)
  • Neuronita vestibulara (stadiul cronic)
  • Boala Meniere (stadiu avansat)
  • Neurinom de acustic.

Preponderenta directionala

  • Criteriu de anormalitate: DP > 30%
  • Localizare: NU are valoare de localizare (leziune periferica sau centrala)
  • Se poate datora n. spontan preexistent (produce deplasarea liniei de baza)
  • Se poate datora si gain asymmetry la niv. nc. vestibulari.

Indicele de fixatie

  • Supresia la fixare pentru fiecare directie a nistagmusului se cuantifica prin ratia intensitatii nistagmusului inainte si dupa fixare:
  • FI rb% = FixRW/NoFixRW x 100 sau FixLC/NoFixLC x 100
  • FI lb% = FixRC/NoFixRC x 100 sau FixLW/NoFixLW x 100
  • Anormal: > 60%
  • Localizare: leziune centrala

Hipovalenta bilaterala

  • Criteriu de anormalitate: Total RE < 12 grd/sec  si Total LE < 12 grd/sec.
  • Localizare: deficit vestibular periferic bilateral (idiopatica, ototoxicitate, boala Meniere bilaterala) sau leziune centrala (cerebeloasa).

Hiperfunctia vestibulara

  • Atentie la perforatia timpanica sau calibrare deficitara!
  • Criteriu de anormalitate: Total RE > 140 grd/sec sau Total LE>140 grd/sec
  • Localizare: leziune centrala (de obicei e bilaterala) – afectiuni cerebeloase.

Contraindicatii

  • Perforatia membranei timpanice – proba calorica cu aer
  • Pacienti cu antecedente cardiace grave, HTA necontrolabila
  • Epilepsie
  • Copii sub 7 ani.

Video Head Impulse Test

  • Testeaza functia celor sase canale semicirculare (individual)
  • Ochelari de videonistagmografie dotati cu o camera video de mare viteza (250 Hz), capabila sa surprinda inclusiv sacadele corectoare din timpul miscarii capului, invizibile pentru ochiul examinatorului.
  • Raspunsul: raport intre velocitatea oculara si cea a capului: VOR gain (normal > 0.8).

Mecanism vHIT

Indivizii normali pot mentine privirea stabila pe o tinta fixa, insa cei cu afectarea canalelor semicirculare vor prezenta sacade corectoare in timpul miscarii capului spre partea afectata.

  • Sacadele de tip “overt” apar dupa miscarea capului si pot fi detectate de ochiul examinatorului in timpul testarii clinice.
  • Sacadele de tip “covert” sunt generate in timpul miscarii capului si necesita inregistrarea cu o camera video cu viteza mare.

Sacade overt-covert

vHIT lateral – testeaza canalele semicirculare laterale si nervul vestibular superior

vHIT normal

vHIT anormal

Indicatii vHIT

  • Diagnostic diferential sdr. vestibular periferic/central
  • vHIT- orizontal anormal: afectarea CSL (ex.: neuronita vestibulara – ramura sup.)
  • vHIT-vertical anormal: afectarea CSS/CSP (ex.: neuronita vestibulara – ramura inf.)

Corelatiile vHIT cu VNG (proba calorica)

  • vHIT evalueaza fiecare ureche independent, ca si proba calorica
  • Spre deosebire de proba calorica (masoara relativ raspunsul UD versus US), vHIT furnizeaza raspunsuri absolute de la fiecare ureche.
  • Spre deosebire de proba calorica, vHIT foloseste stimuli fiziologici de banda larga
  • vHIT vertical poate evalua CS anterioare si posterioare, fapt imposibil pt proba calorica.
  • vHIT orizontal si vertical in combinatie cu VEMPc si VEMPo pot asigura o evaluare completa a sistemului vestibular periferic.

Potentiale evocate vestibulare miogene cervicale si oculare (VEMP)

  • Cervicale: sacula
  • Oculare: utricula

Sacula  si utricula au o uşoară sensibilitate la sunet şi aceasta poate fi măsurată. Această sensibilitate se crede că este o reminiscenţă a utilizării lor ca organ de recepţie sonoră la animalele inferioare.

Arcul reflex al VEMPc

  • Sunetul stimulează sacula, traversează nervul vestibular inferior şi ganglionul pentru a ajunge la nucleul vestibular lateral din trunchiul cerebral.
  • De aici, impulsurile sunt trimise la muşchiul SCM –preponderent ipsilateral, pe calea tractului vestibulo-spinal medial.

Analiza raspunsului  VEMP cervical

  • Constă dintr-o deflexiune pozitiva iniţială (p1 sau p13), urmată de o unda negativa (n1 sau n23)
  • Cea mai fiabila masura a raspunsului o reprezinta amplitudinea (limitele normalului pentru amplitudine în tehnica cu capul ridicat sunt între 70 şi 700 µV).

Analiza raspunsului VEMP cervical

  • Stimuli: in conducere aeriana
  • Raspuns: amplitudinea corectata (p13-n23)
  • Procentul de asimetrie dr.-stg.= (CAu – CAa)/(CAu + CAa) x100 – % cVEMP asymmetry: > 40% (Akin, Murnane 2008) – anormal

Indicatiile VEMPc

  • Principala indicatie: dehiscenta de CSS
  • Praguri anormal de joase (< 80 dBnHL)
  • Amplitudini crescute p1-n1

VEMPc in hipoacuzii

  • Persoanele cu hipoacuzie de conducere (chiar şi usoara de 10-15 dB) nu au raspuns deoarece stimulul sonor nu ajunge la saculă.
  • Hipoacuzia neurosenzoriala nu afecteaza raspunsul VEMPc (chiar si atunci cand auzul este pierdut complet).

VEMP ocular

Arcul reflex al VEMP ocular: Ureche medie (AC) – utricula – nerv vestibular superior – nuclei vestibulari – fasciculul longitudinal medial –  nc. oculomotori III – m. oblic inferior.

Montarea electrozilor in VEMPo

Amplitudinea raspunsului depinde de directia privirii (cel mai puternic raspuns se obtine la privirea in sus).

VEMP ocular

Analiza raspunsului:

  • Stimuli in conducere aeriana: 500 Hz tone burst
  • Raspunsul este contralateral urechii stimulate
  • Amplitudinea VEMPo corectata (CA) – in medie 5 µV
  • Procentul de asimetrie VEMPo = (CA unaffected side-CA affected side)/(CA u+CAa) x 100.
  • Principala indicatie: dehiscenta de CSS (amplitudinea raspunsului > 10 µV) – sensibilitate si specificitate mai mare decat VEMPc!

Posturografia computerizata

  • Testează legăturile dintre toate componentele sistemului ce asigură echilibrul – sistemul vizual, somatosenzitiv şi vestibular.
  • Nu este un test util pentru topodiagnosticul lezional si nici patognomonic pentru sdr. vestibular.
  • Posturografia dinamică computerizată (PDC) este o metodă cantitativă de evaluare a funcţiei de echilibru în poziţie verticală printr-o serie de exerciţii ce simulează condiţiile întâlnite în viaţa de zi cu zi.
  • Prin folosirea tehnologiei plăcii de presiune, folosirea aşa numitei posturografii statice a extins conceptul original al lui Romberg permiţând examinatorilor să obţină măsurători cantitative şi analize ale balansului postural al pacientului.
  • În timp ce pacientul stă pe suprafaţa plăcii, forţele verticale înregistrate de dispozitivele de măsurare sunt folosite pentru a calcula poziţia centrului forţelor verticale exercitate asupra suprafeţei plăcii în timp.
  • Când greutatea şi înălţimea unui pacient pe o placă de presiune sunt cunoscute, un model computerizat al dinamicii corporale poate fi utilizat pentru a deriva unghiul centrului de greutate (CDG) în timp din centrul mişcărilor forţelor verticale.
  • Placa de presiune poate fi folosită şi pentru a măsura forţele orizontale exercitate de picioarele pacientului pe suprafaţa de sprijin. Forţele orizontale măsoară acceleraţiile CDG al corpului în direcţie antero-posterioară şi laterală.

Măsurarea răspunsurilor posturale

  • Testele de control motor (TCM) includ protocoale ce folosesc diferite tipuri de deplasări scurte ale suprafeţei de suport pentru a evoca răspunsuri posturale.
  • În protocolul TCM standard, răspunsurile posturale ale pacientului sunt înregistrate prin tehnologia plăcii de presiune şi cuprind testul clasic control motor al PDC.
  • Când este combinată cu înregistrările electromiografice (EMG) setul de date este extins pentru a include răspunsurile evocate postural (REP) ce reflectă în mod direct activarea căilor de răspuns segmentare, spinale, precum şi coordonarea muşchilor gleznei, coapsei şi ai trunchiului inferior.
  • Testele de organizare senzorială (TOS) evaluează performanţa de echilibru a pacientului în timpul unei secvenţe de sarcini progresiv mai dificile.

Protocolul TOS

  • TOS expune pacientul celor şase condiţii senzoriale ilustrate în figura.
  • Cele şase situaţii sunt prezentate începând cu cele mai simple, ochii deschişi pe o suprafaţă de sprijin fixă şi terminând cu cea mai dificilă în care suprafaţa de sprijin şi mediul din jur sunt balansate.
  • Protocolul complet constă din 18 probe de câte 20 de secunde, cu trei probe consecutive pentru fiecare din cele şase situaţii prezentate.
  • Trei probe pentru fiecare situaţie senzorială cresc gradul de încredere al acestor măsuratori.
  • Măsurătorile repetate oferă de asemenea o posibilitate de a determina dacă performanţa pacientului se îmbunătăţeşte într-o anume situaţie prin practică.

Indicatiile posturografiei

  • Simptome ce persista pentru o perioada lunga de timp (un an sau mai mult)
  • Evaluari multiple neconcludente efectuate la alte specialitati
  • Senzatie de instabilitate si dezechilibru in repaus sau la mers
  • Istoric de afectiuni ale cailor controlului postural
  • Suspiciunea exagerarii simptomelor datorita anxietatii secundare

O aplicatie importanta o constituie reeducarea vestibulara pentru sindroamele vertiginoase de tip periferic. Aceasta consta intr-o serie de exercitii de coordonare a miscarilor pacientului efectuate direct pe platforma posturografului.

Electrocohleografia

  • Metoda de înregistrare şi măsurare a potenţialelor electrofiziologice evocate prin stimulare sonoră la nivelul capătului periferic al analizatorului auditiv (cochlee şi segmentul iniţial al nervului auditiv)
  • Utila in diagnosticul hidropsului endolimfatic (boala Meniere).

Tehnici de înregistrare

  • ECoG extratimpanică
  • ECoG timpanică
  • ECoG transtimpanică
  • Raport semnal-zgomot adecvat
  • Amplitudini mai mari
  • Invaziva, greu de tolerat

Analiza raspunsului

Potentialul de sumatie (SP)
  • răspuns de tip curent continuu generat de celulele ciliate externe din organul Corti
  • reflectă asimetria de vibraţie a membranei bazilare (component de distorsiune)
  • Hidrops → creşte presiunea în scala media → creşte vibraţia asimetrică a membranei bazilare → SP ↑

Potentialul de actiune (AP):
  • răspuns de tip CA generat de capătul cohlear al n. VIII
  • răspuns sumat al descărcării sincrone a fibrelor nervoase auditive;

Hidrops:

Raportul SP/AP > 0.45

Sensibilitatea SP/AP în Meniere: ~60%

Specificitatea SP/AP: 95%

  • sensibilitatea e mai mare în perioada simptomatică: ~90%

 

Protocolul general  de diagnostic vestibular

 

Topodiagnosticul lezional