“Sunetul linistii”- articol aparut in Decat o Revista, nr 15, Primavara 2014

              De Laura Onita

In octombrie anul trecut, inainte sa plecam la festivitatea mea de absolvire a facultatii, parintii scotoceau, aplecati deasupra bagajului cu care venisera la Londra. Dupa un minut, mi-au inmanat cu grija un uscator de par negru. Era cadoul perfect- avea trei trepte de caldura si doua de intensitate-, mai ales ca cel pe care il aveam, mic si albastru, era partial topit si-ngalbenit pe o parte si se oprea cam la cinci-opt minute de la supra-incalzire. Dar nu de asta era cadoul perfect, ci pentru ca am o dependenta usoara de ceea ce se cheama sunet alb, sau white noise, si anume de zgomotul emis de uscatorul de par.

De pe la patru-cinci ani, de cand tunsoarea mea scurta, baieteasca a fost inlocuita de suvite lunguiete saten deschise, incepusem sa infrunt, tot mai indarjita, intreg procesul imbaierii, care nu-mi placea deloc. Se mai lasa cu cate-un tipat sau cu cate un prosop ud leoarca, pe care insistam sa il tin la ochi pana imi limpezea mama parul, dar ma conformasem. Odata ce treceau chinurile, abia asteptam uscatul parului. Scenariul era acelasi de fiecare data….  citeste articol