Analizatorul auditiv la om este alcatuit  din urechea externa, urechea medie si urechea interna:

Urechea externa si medie

Urechea externă şi medie intervin în transmiterea sunetelor. Unda sonoră determină modificarea presiunii aerului la nivelul conductului auditiv extern şi determină vibraţia timpanului (membrana timpanică).

Timpanul vibrează ăn acelaşi timp cu acţiunea sistemului acustic şi determină mişcarea lanţului osicular (alcătuit din ciocan, nicovală şi scăriţă). Talpa scăriţei (platina) este plasată pe fereastra ovală, o membrană elastică ce reprezintă intrarea în urechea internă (cohlee).

Urechea internă

Urechea internă (cohleea) are forma unei cochilii de melc, are structura osoasă şi este umplută cu un lichid. Ea comunică cu urechea medie prin intermediul ferestrei ovale şi rotunde. Vibraţia aerului din urechea medie se transmite membranei ferestrei ovale şi de aici mai departe spre lichidele urechii interne.

Transformarea vibraţiei mecanice în impulsuri neurale are loc la nivelul celulelor senzoriale auditive (celule ciliate externe şi interne). Cînd celulele ciliate detectează vibraţia lichidiană, produc potenţiale electrice neurale care sunt transmise mai departe prin nervul auditiv spre creiei. La acest nivel ele sunt interpretate ca sunete (zgomot, tonuri, voce).

Sensibilitatea mare a celulelor ciliate poate fi uşor distrusă de diferiţi factori, anumite afecţiuni sau zgomote puternice excesive. În aceste cazuri, celulele ciliate distruse nu mai sunt capabile să transforme vibraţiile mecanice în potenţiale de acţiune neurale.

Distrucţia tuturor celulelor ciliate este sinonimă cu cofoza.

HIPOACUZIA

Tulburări de auz

Pacienţii cu tulburări de auz sau un auz rezidual au o percepţie limitată a sunetelor sau vorbirii.

De obicei, în aceste cazuri sunt utile protezele auditive convenţionale, care amplifică sunetele.

Hipoacuzia congenitală şi prelinguală

Copii care nu aud de la naştere sunt consideraţi a avea o hipoacuzie congenitală. Cei care surzesc după naştere, dar înainte să achiziţioneze limbajul sunt cei cu hipoacuzie prelinguală. Copii cu surditate congenitală sau prelinguală au o discriminare a vorbirii foarte slabă şi de asemenea, un control redus al vorbirii proprii. Dacă nu există alţi factori care să contraindice Implantul Cohlear, copii trebuie implantaţi cât mai precoce, având în vedere că achiziţionarea limbajului devine tot mai dificilă odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, diagnosticarea precoce a hipoacuziei este extrem de importantă.

Hipoacuzie post-linguală

Pacienţii care îşi pierd auzul după ce au învăţat să vorbească fluent sunt consideraţi a avea hipoacuzie post-linguală.

Hipoacuzia se poate instala brusc sau se poate agrava lent până când sunetele nu mai pot fi percepute nici cu cele mai puternice proteze auditive.

Cei mai mulţi dintre pacienţi pot beneficia de Implant Cohlear.

Succesul folosirii implantului cohlear creşte invers proporţional cu durata hipoacuziei profunde (câţiva ani sau mai puţin).

Cauzele hipoacuziei

În cele mai multe cazuri hipoacuzia este urmarea lezării celulelor ciliate de o afecţiune anume, astfel încât vibraţia mecanică produsă de sunet nu mai este transformată în potenţiale de acţiune neurale la nivelul cohleei. Printre cauzele hipoacuziei menţionăm:

• – supuraţiile urechii medii
• – meningita
• – encefalita
• – rujeola
• – scarlatina
• – infecţia cu citomegalovirus
• – parotidita epidemică (oreion)
• – administrarea de medicamente ototoxice
• – lezarea nervului auditiv (post-traumatic)
• – surditatea brusc instalată (frecvent cu etiologie necunoscută)
• – hipoacuzia
• – cauze genetice
• – sindrom Pendred
• – sindrom Usher
• – malformaţii – Mondini
• – Sindrom Waardenburg
• – Cauze ereditare

Câteva sute de mii de oameni sunt consideraţi complet surzi în Europa. Implantul Cohlear îi poate ajuta pe mulţi dintre ei să perceapă vorbirea şi sunetele din mediul înconjurător.