Otita externa este o afectiune inflamatorie a conductului auditiv extern si /sau a pavilionului urechii avand manifestari acute si cauze diferite.

 Cauzele cele mai frecvente ale otitei externe sunt:

• prin traumatism al pielii conductului auditiv extern (prin introducerea de corpi straini in conduct, ex: betisoare de urechi, dopuri de urechi, aparatele auditive, castile de la telefoanae, mp3 playere, care produc leziuni minore la nivelul pielii favorizand patrunderea bacteriilor),
• micozele de la nivelul pielii conductului si la nivelul pavilionului urechii,
• traumatisme ale pavilionului
• infectia pielii pavilionului urechii (ex.erizipel).

Factori favorizanti:

• bolile de piele
• bolile metabolice (ex. diabetul),
• alergiile
• factorii care slabesc capacitatea de aparare a tegumentului la infectii(ex. avitaminoze).

 Ca manifestari, cea mai importanta este durerea care este spontana sau la atingerea, presarea sau tractiunea de pavilionul urechii. Durerea este importanta,iar pavilionul si conductul auditiv extern sint rosii, calde si tumefiate pe toata suprafata sau doar localizat in cazul unui furuncul. Alte manifestari frecvente intalnite sint: scaderea auzului prin ingustarea conductului auditiv extern, pruritul (mancarimile), caldura locala si uneori scugeri de lichid din conductul auditiv.

Tratamentul otitei externe se face in primul rand local si prin administrare de medicamente pe cale orala.

La nivelul conductului auditiv extern se introduce o mesa cu rivanol care se umezeste la 2 ore si se schimba la 24 ore, timp de 3-7 zile. Ca medicatie se administreaza  un antiinflamator si un antibiotic (ex.ciprofloxacina) timp de 7 zile, daca natura infectiei este microbiana.

Otita externa micotica se trateaza cu solutii antimicotice instilate in conductul auditiv timp de 3 saptamani, o data pe zi.