Autori: Dr. Tudor Adrian, Dr. Mazilu Roxana.

Obiectivul testarii pozitionale in videonistagmografie il reprezinta determinarea prezentei si caracteristicilor nistagmusului aparut la pozitionarea capului in diferite orientari fata de planul gravitational.

Nistagmus orizontal/vertical

In mod traditional, testarea pozitionala s-a limitat la interpretarea nistagmusului orizontal.

Cauza: derivatia verticala la ENG este adesea parazitata de clipit.

La videonistagmografie, diferenta de rezolutie dintre canalele vertical si orizontal este nesemnificativa. De aceea, la videonistagmografie trebuie luat in considerare la interpretare si nistagmusul vertical.

Modul de efectuare a testarii pozitionale

Trebuie sa includa cel putin 4 pozitii diferite: asezat in sezut, pozitie supina, capul la dreapta si capul la stanga.

Uneori sunt necesare si alte pozitii: corpul pe partea dreapta sau stanga, sau capul atarnand in extensie.

Testarea se face de obicei fara fixatia privirii. Insa efectul fixatiei reprezinta singurul si cel mai important factor pentru diferentierea unei leziuni centrale de una de tip periferic.

Nistagmusul orizontal

Nistagmusul orizontal la fixatia privirii este intotdeauna anormal.

Nici un alt criteriu (precum intensitatea nistagmusului) nu este necesar, simpla prezenta a nistagmusului la fixatie este suficienta.

Pentru localizarea leziunii, trebuie comparat cu nistagmusul in absenta fixatiei.

Daca intensitatea nu creste semnificativ (cel putin dublu) la eliminarea fixatiei, atunci ne orienteaza catre o leziune de tip central.

Nistagmusul periodic alternant

Nistagmusul orizontal care isi schimba directia in cadrul unei singure pozitii de testare.

Schimbarea directiei are loc la fiecare aprox. 2-4 minute.

Este de obicei prezent si la fixatie si in absenta fixatiei.

Indica o leziune de tip central.

Nistagmusul orizontal in absenta fixatiei

Nu indica intotdeauna o anormalitate (poate fi prezent la persoane fara nici un istoric de vertij sau ameteli).

Cea mai importanta caracteristica ce face diferenta dintre normal si anormal este intensitatea nistagmusului (definita ca velocitatea fazei lente).

Clasic, un prag de 6 grade /sec. se considera patologic pentru nistagmusul in absenta fixatiei.

Nu ofera informatii despre localizarea leziunii.

Poate fi atat periferic cat si central.

Poate fi clasat in functie de directia si intensitatea in diferite pozitii ale capului:

“Nistagmus spontan”: are aceeasi directie si intensitate in diferite pozitii.

“Nistagmus pozitional”: aceeasi directie, dar intensitate diferita in diverse pozitii.

“Nistagmus geotropic/ageotropic”: are directii diferite in  pozitia capului spre dreapta sau stanga.

Cand nistagmusul orizontal nu apare in pozitia sezand sau supina, dar e prezent in pozitia capului spre dreapta sau stanga, trebuie examinat efectul rotatiei gatului prin asezarea pacientului cu corpul pe partea dreapta sau stanga.

Daca nistagmusul dispare in aceste pozitii, atunci el trebuie atribuit rotatiei gatului.

Nistagmusul vertical

Nistagmusul vertical la fixatia privirii este intotdeauna anormal.

Acest tip de nistagmus (bate sus/bate jos) indica o leziune de tip central.

Nistagmusul vertical in absenta fixatiei

Apare si la indivizi normali, fara istoric de vertij.

Nu sunt inca stabilite niste praguri pt. acest nistagmus; de obicei se considera 7 grd/sec limita normala, atat la ENG cat si la VNG.

Nu furnizeaza informatii suficiente pentru localizarea leziunii.