Diagnosticul imagistic al bolii Meniere – noutati
Boala Meniere este o afectiune a urechii interne manifestata prin atacuri de vertij, scaderea auzului, tinitus si senzatie de presiune endaurala. La baza acestei boli se afla hidropsul endolimfatic – distensie a structurilor urechii interne in care se afla lichidul endolimfatic. Diagnosticul de boala Meniere “sigura” era stabilit pana in prezent (conform consensului AAO-HNS din 1995) prin .
Sindromul vestibular acut
Ametelile (vertijul) reprezinta al 3-lea simptom major ca frecventa raportat in medicina generala. Sindromul vestibular acut reprezinta o conditie clinica manifestata prin vertij sau ameteala ce apare brusc si dureaza cel putin 24 de ore. Se asociaza cu greata sau varsaturi, dezechilibru la mers, nistagmus si ameteli la miscarile capului. Majoritatea pacientilor cu acest sindrom prezinta drept cau.
Protocolul de diagnostic al bolii Meniere
Protocolul actual de diagnostic al bolii Meniere include urmatoarele etape: Teste aditionale pentru confirmare (daca vHIT-video head impulse test e negativ): Anamneza reprezinta istoricul bolii (descrierea simptomatologiei), la Clinica Urechii utilizand in acest sens un scor clinic (cu punctajul maxim de 10 puncte). Audiometria tonala La debutul bolii Me.
Nistagmusul indus de vibratie
In cadrul investigatiilor clinice care pun in evidenta o asimetrie a functiei celor doua vestibule, se numara si testul nistagmusului indus de vibratie. In ce consta aceasta investigatie? Pacientul va purta ochelarii de videonistagmografie si se aplica pe fiecare mastoida pe rand (osul din spatele urechii), timp de 10 secunde, vibratorul vestibular Synapsis (cu frecventa de 60 si .
Reeducarea vestibulara bazata pe realitatea virtuala
Pacientii cu sindrom vestibular de tip periferic pot ramane dupa un episod acut cu probleme legate de echilibrul in timpul pozitiei stand in picioare sau nesiguranta la mers, ameteli, uneori acestea conducand la caderi si afectand calitatea vietii. Acesti pacienti beneficiaza de o forma specializata de fizioterapie care poarta numele de reeducare (reabilitare) vestibulara. In afara de formele .
Investigatiile vestibulare – informatii importante pentru pacienti
Autori: dr. Roxana Mazilu, dr. Tudor Adrian. Multi pacienti ne intreaba ce anume teste trebuie sa efectueze pentru a se stabili diagnosticul sindromului vertiginos respectiv. Vom incerca sa raspundem oferind informatiile urmatoare despre pasii diagnosticului in vertij. Istoricul bolii (adica informatiile despre cum a debutat afectiunea, cum se ma.
Diagnosticul complet, audiologic si vestibular al sindromului de compresie vasculara
Autor: Ilie Madalina Prezentam cazul unei paciente in varsta de 42 de ani, care s-a prezentat la consultatie pentru hipoacuzie, tinitus si vertij. Diagnosticul complet a fost realizat pe baza testelor audiologice si vestibulare.
Bilantul (diagnosticul) vestibular – ce teste cuprinde?
La Clinica Urechii se efectueaza un bilant vestibular complet ce consta intr-o baterie variabila de teste, in functie de istoricul bolii si statusul cohlear (auzul pacientului). Indiferent cate teste sunt necesare pentru a putea stabili diagnosticul, pacientii trebuie sa stie ca aceste investigatii sunt efectuate in cadrul aceluiasi pret! Deoarece portiunea din urechea interna raspunzatoare pe.
Trendul global actual de diagnostic al sindroamelor vertiginoase – protocoale
dr. Adrian Tudor, dr. Roxana Mazilu Cele mai frecvente afectiuni vestibulare periferice beneficiaza in prezent de protocoale de diagnostic eficiente, bazate pe teste obiective. Actual, se poate localiza cu precizie sediul afectarii sistemului vestibular periferic – exista teste specifice pentru fiecare dintre componentele analizatorului (canalele semicirculare lateral, anterior si poster.
Vertijul (ametelile) – ce investigatii sunt necesare?
Efectuarea investigatiilor vestibulare este absolut necesara pentru a diferentia un vertij de tip periferic (cauzat de o afectare a organului echilibrului din urechea interna) de un vertij de tip central (neurologic). Aceasta diferentiere are ca scop nu doar incercarea de a stabili sediul cat mai précis al leziunii, dar este utila in special pentru stabilirea conduitei terapeutice: In cazul u.
